Sfântul Ioan de Avila, model pentru preoţi

Își încuraja discipolii să aibă credinţă și le spunea că ”sufletele se câștigă din genunchi”.

Întorcându-ne în timp, în anul 1500 se năştea în Almodovar del Campo (Ciudat Real) Ioan de Avila, patronul preoţilor. A studiat teologia şi filozofia la Universitatea din Alcala. Familia sa, profund creştină avea câteva mine de argint în Sierra Morena. Când au murit, părinţii lui au decis să îşi împartă toată averea săracilor şi el a petrecut 3 ani în meditare, după care şi-a dat seama că vocaţia lui e de a fi preot.

Devenit deja preot, a demonstrat o deosebită elocvenţă în discursurile sale, ceea ce a făcut ca multă lume să vină să îi asculte predicile, în toate locurile unde predica. Toate aceste predici le pregătea stând în genunchi, câte 4 sau mai multe ore. Au fost multe persoanele care auzindu-l, şi-au schimbat viaţa, precum Juan de Dios. ”Credinţa mută munţii”, nu se sătura să repete şi le spunea discipolilor că pentru a obţine convertiri trebuie să aibă încredere în ele şi că ”sufletele se câştigă din genunchi”. Pe cei care l-au întrebat cre este calitatea pe care trebuie să o aibe o persoană pentru a fi un bun predicator le-a spus: ”să îl iubească mult pe Dumnezeu”.

Prieten şi sfătuitor al sfinţilor

Sf. Ioan de Avila a avut privilegiul de a fi prieten şi sfătuitor a şase sfinţi care au fost recunoscuţi de către Biserică, şi anume, Sf. Tereza, Luis de Granada, Sf. Juan de Dios, Sf. Francisco de Borja, Sf. Pedro de Alcantara şi Sf. Ignaţiu de Loyola. De asemenea, multe persoane primeau îndrumare spirituală din partea acestui sfânt prin intermediul scrisorilor, care mai apoi au fost grupate într-o carte care strânge învăţăturile sale spirituale, intitulată „Audi Filia.”

Multă lume l-a acuzat de predicarea rigorismului şi de excluderea bogaţilor din Împărăţia Cerurilor, fapt ce a dus la judecarea lui de către Tribunalul Sfintei Inchiziţii. După eliberare s-a dedicat misionarismului în oraşele Spaniei.

Mare încredere în Dumnezeu

Vorbind de acest sfânt trebuie să amintim şi marea sa devoţiune pentru Fecioara Maria, fondarea a mai mult de zece colegii catolice şi ajutorul său acordat universităţilor spaniole. Foarte importantă era marea sa smerenie, chiar şi atunci când avea un mare succes apostolic, întotdeauna credea că e un biet şi mizerabil păcătos.

A fost foarte bolnav în ultimii 20 de ani ai vieţii sale. Când avea dureri foarte mari spunea „Dumnezeul meu, dacă aşa crezi că e mai bine să se întâmple, bine, foarte bine!” A murit în 10 mai 1569. A fost beatificat în 1894 şi canonizat de către Papa Paul al VI – lea în 1970.

Este sărbătorit în data de 10 mai.

 

Acest articol a fost publicat în Articol. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *