„Am venit să ne închinăm Lui” Mt (2,12)

Credinţă, tinereţe, pace, prietenie, bucurie şi bună-înţelegere – aşa ar putea fi descris în câteva cuvinte marele eveniment cunoscut sub numele de „Ziua Mondială a Tineretului” (ZMT) la care am participat în 2005, în luna august, în Arhidieceza de Koln (Germania).

Timp de zece zile (11 – 21 august) tineri şi mai puţin tineri ca vârstă, dar cu sufletele tinere, din peste 120 de ţări ale lumii au trăit o continuă sărbătoare. În jurul lui Isus şi al Bisericii au dispărut barierele de limbă, de rasă, de cultură sau civilizaţie.
Printre cei peste 800.000 de pelerini prezenţi la ZMT, un loc aparte l-au avut persoanele cu nevoi speciale (handicap psihic, motor, alte disabilităţi). Se ştie că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare aşa cum suntem şi îşi întinde braţele către toţi, deopotrivă. Imnul ediţiei din acel an „Venimus adorare eum” – veniţi să-L adorăm – s-a adresat tuturor: magilor înţelepţi, dar şi păstorilor simpli; celor puternici şi plini de viaţă, dar şi celor care îşi exprimă mei lent trăirile din cauza diferitelor deficienţe. În acest context, Fundaţia „Credinţă şi Lumină” (fundaţie care se ocupă de persoane cu handicap psihic) a fost prezentă cu un grup de 32 persoane. Au perticipat la pelerinaj 10 tineri cu nevoi speciale însoţiţi de câte un membru al familiei şi de câte un prieten voluntar.

Primele zile, „Zilele în Dieceze”, (11-15 aug), le-am petrecut în Arhidieceza de Meinz, în parohia „Sf. Martin” din mica localitate Ober-Erlenbach (la 10km de Frankfurt-pe-Main). Gazdele noastre ne-au făcut să ne simţim ca într-o familie şi ne-au oferit un program plin din toate punctele de vedere ca număr de activităţi, dar şi experienţe trăite şi sentimente împărtăşite. Astfel am avut parte de o vizită în marea metropolă care este Frankfurt-pe-Main. Deşi vremea a fost nefavorabilă şi a trebuit să scurtăm timpul dedicat acestei vizite, am reuşit să vedem locuri interesante : Domul „Sf. Bartolomeu (unde am petrecut şi câteve minute de adoraţie), bisericile „Sf. Nicolae” şi „Sf. Paul”, Piaţa Primăriei şi zonele adiacente, Muzeul „Explora”. Am traversat câteva dintre impunătoarele poduri de peste Main şi am trecut pe lângă zgârie-norii care fac din Frankfurt oraşul cu cele mai înalte clădiri din Europa.

Ziua de angajament social, „Să construim o lume mai bună”, am petrecut-o construind la propriu. Având la dispoziţie materialele şi uneltele necesare, o echipă a contribuit la amenajarea unui teren de volei, iar alte două echipe au construit câteva jocuri din lemn. După atâta muncă a urmat o masă îmbelşugată, cu mâncăruri româno-germane, asigurată de echipa de la „atelierul” de bucătărie în urma schimbului de experienţă pe teme culinare.
În 14 august am participat la o Liturghie comună, împreună cu alte grupuri de tineri participanţi la ZMT (germani, italieni, polonezi, ucraienieni, etc). Chiar dacă vremea a fost rece şi ploioasă, căldura din sufletele noastre a fost mai puternică şi am reuşit să facem din Duminica aceea o zi a bucuriei, a prieteniei şi a bunei-înţelegeri. Tinerii noştri cu nevoi speciale au fost foarte bine primiţi, iar programul artistic oferit de grupul „Credinţă şi Lumină” a fost aplaudat la scenă deschisă.

Momentul despărţirii de gazdele noastre a fost emoţionant. Fiecare „parte” a recunoscut că lucrurile au decurs mai bine decât s-au aşteptat. Noi am descoperit că germanii pot fi foarte calzi şi ospitalieri, în ciuda renumelui de „oameni reci şi distanţi”. Ei au aflat că persoanele cu nevoi speciale nu sunt o povară şi nu trebuie să le fie teamă să intre în contact cu ele şi să cunoască astfel de persoane. Isus a fost alături de noi în acele zile şi a luat de la noi, români şi germani, temerile pe care le-am avut în faţa „necunoscutului”, ne-a dat pacea şi liniştea în suflete şi iubirea pe care s-o dăruim unii altora.

Zilele de întâlnire din Arhidieceza de Meinz s-au încheiat în 15 august cu Liturghia oficiată de episcopul de Meinz. Peste 30000 de pelerini au fost pe „Bruchvegstadium” într-o atmosferă mai entuziastă decât la orice eveniment sportiv sau muzical găzduit vreodată pe acel stadion.

Săptămâna 16-21 august am petrecut-o în Arhidieceza de Koln, mai precis la Dusseldorf. Am fost găzduiţi la o şcoală din parohia „Sf. Francisc Xavier” alături de alte grupuri de tineri cu nevoi speciale (italieni, francezi). Nu sunt cuvinte pentru a descrie atmosfera ce a stăpânit acele zile. Totul a decurs foarte intens, foarte repede şi foarte exuberant. Ne-a fost teamă că tinerii noştri cu nevoi speciale nu vor face faţă numărului mare de pelerini din oraş, agitaţiei, aglomeraţiei din diferitele zone, „gălăgiei vesele” cauzate de cântecele care se auzeau peste tot, lipsei odihnei de după-amiază. Dar Isus a fost, ca întotdeauna, alături de noi. Le-a dat puterea să reziste şi chiar să se bucure de fiecare eveniment la care au participat. Le-a dat părinţilor puterea să-şi susţină copiii în acele zile solicitante. Ne-a dat nouă, prietenilor, puterea de-ai ajuta şi pe unii şi pe alţii şi de ale fi „ghizi” peste tot.

În fiecare zi am avut parte de evenimente importante şi deosebite: Liturghia de deschidere a ZMT (16 august), Pelerinajul la Catedrala din Koln (17 august), Ceremonia de primire a Sfântului Părinte (18 august), Cateheza în limba română (17,18,19 august), Calea Crucii (19 august). Am avut şi momente de „repaos”, când am putut să vizităm o parte din frumosul oraş Dusseldorf şi să facem o plimbare pe malul Rinului, să ne retragem în liniştea unei biserici sau a unui parc.

Momentul central l-a constituit Pelerinajul la Catedrala din Koln, unde sunt păstrate relicvele celor trei Magi. Pelerinajul la Dom a constituit o formă specială de cateheză. S-a desfăşurat sub motto-ul „În pelerinaj cu mărturia credinţei” şi ne-a amintit călătoria Magilor la Bethleem în căutarea lui Cristos. Fiecare dintre noi a pornit în acest pelerinaj în căutarea lui Isus pentru a I se închina şi a-L adora. Încă de la începutul zilei am ştiut că Isus ne aşteaptă. A fost o zi superbă, senină. Drumul cu trenul până la Koln a fost un prilej de bucurie şi de veselie pentru toţi, alături de alte grupuri de tineri din diferite ţări. Traseul procesiunii până la Catedrală s-a desfăşurat pe malul Rinului, un decor absolut minunat. În piaţa Domului, plină de pelerinii care aşteptau să intre în Catedrală, ne-a întîmpinat chipul blând al Papei Ioan Paul al II-lea de pe un imens poster alcătuit ca un mozaic din mii de fotografii ale tinerilor participanţi. Iniţiatorul ZMT ne asigurase că va fi la Koln în august 2005 (din păcate a murit în 2 aprilie 2005). Dar l-am simţit aproape în fiecare moment. Îţi mulţumim, Ioan Paul al II-lea! In aglomeraţia aceea, pentru o clipă ne-a fost teamă că nu vom putea ajunge în catedrală împreună cu tinerii noştri cu nevoi speciale din cauza mulţimii care aştepta la rând. Dar, după cum am spus, Isus ne aştepta şi ne-a arătat calea. Am ajuns pe alt traseu la poarta principală unde am înmuiat inimile unor oameni de ordine şi am intrat „peste rând”. Ce a urmat…a fost tăcere şi admiraţie. Şi rugăciuni de mulţumire pentru tot ceea ce ni se oferise până atunci şi pentru ceea ce urma să mai primim. Experienţa de „a fi” într-un astfel de loc cum este Domul din Koln, nu poate fi descrisă. Ea trebuie trăită pentru a putea fi înţeleasă.

Punctul final al călătoriei noastre în Germania în căutarea lui Isus, Bethleem-ul nostru, a fost Câmpul de la Marienfeld (la 15km de Koln). Ziua Mondială a Tineretului s-a încheiat în prezenţa Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea cu Seara de veghe şi de adoraţie (20 august) şi cu Liturghia finală „Missa Mundo” (21 august). Drumul spre Marienfeld (10 km de mers pe jos) a fost o încercare pentru fiecare dintre noi. Cu cerul ce stătea să plouă deasupra noastră, cu bagajele în spate, împingând cărucioarele cu cei care nu se puteau deplasa, am descoperit că avem resurse mult mai mari decât credeam. Isus ne aştepta însă la întâlnirea de la Marienfeld aşa că ne-a dat puterea de a parcurge această adevărată Cale a Crucii şi de a rezista peste noapte în „dormitorul universal” de sub cerul liber. Pe câmpul unde cu secole în urmă fusese o mănăstire cisterciană şi un loc de pelerinaj la Sfânta Maria, peste 800000 de pelerini, împreună cu Sfântul Părinte, au reclădit la început de secol XXI o „Catedrală pentru o zi”, readucând pe acest loc rugăciunile.
Sfântul Părinte ne-a făcut să nu simţim prea mult lipsa predecesorului său. S-a adresat celor prezenţi cu afecţiune şi căldură, solicitând ajutorul tinerei generaţii, având nevoie de rugăciunile noastre pentru a-şi putea duce mai departe misiunea. Ne-a dat binecuvântarea sa şi ne-a asigurat că ZMT vor continua.Îţi mulţumim, Benedict al XVI-lea!

„Am venit să ne închinăm Lui” (Mt 2, 12 )
Am făcut-o în Catedrala din Koln şi în „Catedrala pentru o zi” de la Marienfeld. Am făcut-o în fiecare zi pentru că Isus a fost prezent peste tot, în fiecare biserică în care am intrat, în fiecare loc frumos pe care l-am vizitat, în oamenii pe care i-am întâlnit, în grupurile vesele care însufleţeau atmosfera cu cântecele lor, în îmbrăţişările şi mâinile strânse între oameni oameni din diferite ţări, de rase diferite, în ospitalitatea gazdelor, a germanilor de pe stradă care se opreau să te ajute, să te îndrume, în amabilitatea şoferilor de pe autobuze care opreau între staţii să „culeagă” câte un pelerin rătăcit.

„S-au întors pe alt drum în ţara lor” (Mt 2,12)
Ne-am întors acasă pe alt drum, adică altfel decât am plecat, mai buni, mai toleranţi, mai atenţi la cei de lângă noi, mai deschişi la problemele lor, adică mai întăriţi în credinţa noastră. Ne-am întors acasă cu sufletele pline, dornici să împărtăşim şi celorlalţi ceea ce am trăit şi simţit la ZMT 2005.

Rodica Novac
„Credinţă şi Lumină” – Cluj-Napoca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *